Împlinesc anul acesta 28 de ani de când predau în învățământul special, în România, prima generație de psihopedagogi de după Revoluție. Trei ani am lucrat în State. Îmi place la fel de mult ce fac azi ca în prima zi. Asta nu înseamnă că nu sunt probleme în sistem sau că nu sunt destule provocări la catedră, dar înțeleg nevoia fundamentală a unei societăți de a se ocupa de cei mai vulnerabili. După toată experiența pe care am acumulat-o, am adunat în opt puncte calitățile pe care eu le cred esențiale pentru această minunată profesie.
Tot anul școlar au plantat copaci, au strâns gunoaie, au reciclat și au făcut campanii de conștientizare despre colectarea selectivă în orașele lor. Deși mulți dintre ei au făcut toate astea întâi doar ca să scape de ore, ca activitate extrașcolară, și-au dat curând seama că nu e de glumit cu problemele de mediu. Într-o tabără de patru zile organizată ca premiu pentru cei mai harnici 85 de elevi, la Cheia, județul Prahova, tinerii și profesorii lor și-au exprimat nevoia de mai multă educație despre mediu. Dar nu musai în școli.
Un sistem de catalog electronic schimbă modul în care elevii, profesorii și părinții comunică. Suntem însă pregătiți să renunțăm la catalogul de hârtie?