Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Elevii din Danemarca sunt în mijlocul unei crize de sănătate mintală: în ultimele câteva zeci de ani, numărul copiilor și tinerilor care suferă de depresie a crescut de șase ori. În căutarea unei soluții, unele școli au apelat la diverse aplicații care evaluează constant starea de bine a elevilor și folosesc algoritmi care identifică problemele concrete, pentru a găsi soluțiile potrivite.
Avem o nouă lege a educației care va schimba viețile a 2.9 milioane de elevi, 210 mii de profesori și a milioane de părinți și bunici. În bine? În foarte bine? În rău? Cât se potrivește pe generația de astăzi, cea care navighează zi lumină pe net, știe să găsească orice informație online, dar este acuzată că nu știe să o interpreteze? Plăcerea de a merge la școală pare să fie în scădere. Ne-am întrebat: de ce? Apoi, ne-am spus că cel mai bine e să-i întrebăm pe elevi de ce? Elevi care arareori sunt întrebați care este opinia lor despre ceva. De Ziua Copiilor îi întrebăm pe ei ce cred.