Profesorii sunt leneși, violenți, incompetenți. Excepțiile sunt transformate în reguli. Cu toții pare că ne pricepem mai bine la cum ar trebui să fie educația decât profesorii. Monica Halaszi și Horia Corcheș vorbesc în această săptămână despre incapacitatea noastră de a le acorda încredere oamenilor de la catedră, de a le aprecia munca și eforturile. „Când nu vezi pădurea de uscături, e clar că vei pune etichete”, spun autorii.
La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Cătălin Zaman este profesor de română în Clondiru, Buzău, și a ajuns cunoscut în toată țara fiindcă la Evaluarea națională din acest an, 18 din cei 22 de elevi ai lui au luat note de trecere. Patru dintre ei au luat 10 și alți șase note peste 9. Încă dintr-a cincea, profesorul a făcut educație remedială cu elevii care aveau scăpări din clasele anterioare și în plus, i-a făcut să învețe de plăcere, fără frica pedepselor. Acum, în pandemie, îl prinde două noaptea pregătind materiale pentru orele lui online, iar pentru copiii care nu se pot conecta, pregătește fișe. În ciuda pandemiei, speră ca elevii lui să aibă rezultate bune și la evaluarea din 2021. Este însă rezervat că va repeta performanțele din acest an.