
E pretutindeni și cu ochii-n patru. Se simte mai bine afară decât în casă.

Limbajul semnelor nu este doar un instrument pentru persoanele cu deficiențe de auz. Este o metodă prin care toți copiii își pot dezvolta abilitățile de comunicare, explică primul învățător italian care a început să predea limbajul semnelor, el însuși o persoană cu deficiențe de auz.
Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.
Părinții care își supraveghează mereu părinții, inclusiv la joacă, stau în calea dezvoltării independenței acestora, arată un studiu al Universității Essex din Marea Britanie. Cum părinții sunt astăzi mai implicați în creșterea copiilor, cei mici explorează mai puțin și pierd niște abilități necesare. Prin joc, spune cercetătorii, cei mici învață singuri riscurile și pericolele, abilități necesare pentru dobândirea independenței.