Irina Maria Mitrofan este de un an învățătoare în Mărgineni, Neamț, într-o școală care adună copii din patru sate. Tânăra de 35 de ani și-a lăsat cariera de consilier la prefectura Neamț ca să intre în programul Teach for Romania. Voia să facă parte „din schimbarea lumii”. Și ea a învățat când era mică într-o clasă simultană de la țară și știe câtă lumină poate aduce un profesor într-o comunitate. Astăzi îi implică pe cei 17 „exploratori” ai ei în stabilirea regulilor, în decorarea pereților, le inspiră dragul de lectură și îi învață să nu le fie frică să spună „nu știu”. De la „nu știu” se construiește. Irina Maria Mitrofan povestește într-un articol pentru Școala 9 ce metode folosește la clasă și cum a fost drumul ei de până acum.
Când tu ești acela care muți un întreg proces pe Internet, fie că vorbim de educație, fie de orice altceva, realizezi cât este de greu să poți livra conținut la aceeași calitate ca înainte. Asta pentru că folosești, în esență, instrumente experimentale. Iar dezvoltarea vine de obicei după ce deja ai pus pe roate un mod de lucru stabil.
Lucrările a aproape 3700 de absolvenți de clasa a opta din Dâmbovița au fost corectate online. Proiectul pilot al Ministerului Educației a vrut să vadă dacă evaluarea digitalizată se va putea extinde în toată țara. Asta după ce anul trecut s-a înregistrat un număr record de contestații, peste 20 de mii, în unele cazuri cu diferențe de 3-4 puncte între nota inițială și cea finală. În Dâmbovița au fost în 2021 248 de contestații, o rată de promovare de aproape 73% și 8 note de zece. Anul ăsta promovabilitatea a crescut la aproape 77%, dar notele n-au mai fost atât de bune. „Nu am avut o notă de 10 la română în tot județul”, spune o mamă în poarta Școlii gimnaziale „Coresi” din Târgoviște, venită să depună contestație pentru fiica sa.