
Este jurnalist sportiv, face traduceri literare, are pisici, cărți, copil și o dorință enormă de a dormi.

În clasa a V-a, Ioana Pârvulescu învăța după-amiaza și întoarcerea acasă pe întuneric „avea mult farmec romantic”. Diminețile vorbea cu prietenele la telefonul fix, fără știrea părinților. Gânduri și preocupări poate nu cu mult diferite de cele ale elevilor de azi care ajung să-i citească textul „Prietenul meu” când trec la gimnaziu. În interviul pentru Școala 9, Ioana Pârvulescu a povestit despre operele din manuale care au traumatizat generația ei, a teleportat un copil din epoca jocurilor pe calculator în secolul al XIX-lea și și-a spus opinia despre „mașina de citit gândurile” – Facebook.
Cinci directori de școală au învățat în primele săptămâni ale pandemiei de coronavirus că adaptarea la schimbare poate fi ușoară, dar și că susținerea emoțională a elevilor și profesorilor contează mai mult decât materia.
Părinții trebuie să învețe să se transforme o dată cu adolescenții lor, din sateliții care orbitau să le îndeplinească toate nevoile în „părinții-port” care le dau libertate și-i așteaptă întotdeauna să revină, să „încarce” și să „descarce”.