Datele colectate la testarea PISA de literație arată că elevii care au acasă și citesc mai des cărți pe suport de hârtie au obținut rezultate cu 50 de puncte mai bune la citire decât cei care au declarat că citesc rar sau niciodată. Și elevii care citesc cărți pe dispozitive digitale au obținut rezultate cu 15 de puncte mai bune la lectură decât cei care citesc rar sau deloc. Există de asemenea o corelație între rezultate și numărul de cărți la care copiii au acces acasă.
Trei sferturi dintre adolescenți și tineri sunt preocupați de schimbările climatice, poluare și în general de problemele de mediu, arată zeci de studii făcute în diferite state, inclusiv în România. Asta pentru că au conștientizat că ei vor prinde în viitor cele mai urâte efecte ale lor. Școala 9 a vorbit cu patru liceeni implicați în acțiuni de protejare a mediului despre ce îi mână pe ei în a face parte dintr-o mișcare globală a tinerelor generații, dar și despre eco-anxietate, un concept nou, dar tot mai comun, care descrie teama de un viitor poluat.
Rezultatele de la simularea Examenului de Evaluare Națională au stârnit iar multe patimi. Ne propunem, în acest articol, să discutăm puțin despre implicațiile acestora cu atenția orientată spre elevi. Eu, Monica, am scris despre votul de blam acordat profesorilor într-un alt articol, care va apărea mâine în Dilema Veche, în care am încercat și să atrag atenția asupra procentului ridicat de note mici mai ales în mediul rural și în cele dezavantajate, în general. Acum, însă, vrem să discutăm și despre cât de mare este dezastrul din perspectiva existenței/nonexistenței unor competențe relevante, respectiv a cunoștințelor subsumabile acestora. Cât este de mare, așadar, dezastrul?