Cancelarie

Editorial. Textul domnului Lăzărescu, la Simularea Evaluării Naționale de la Bacău sau când ateii se întâlnesc cu religioșii

O cerință pe marginea unui text scris de autorul Florin Lăzărescu, dată la simularea Evaluării Naționale în Bacău, a împărțit internetul în două. Tabăra ateilor a concluzionat că devenim fundamentaliști iar religioșii au găsit binevenită o astfel de inserție într-un examen. Nici unii, nici alții nu au citit însă textul, concluzionează profesoara Eleonora Fojică care analizează textul și falsa problemă a dezbaterii.

Cine sunt cei mai buni profesori din mediul rural. „Se poate să faci educație bună și în cel mai izolat loc”

Predau la țară pentru că așa și-au dorit. Fac diferite programe ca să ofere șanse egale tuturor copiilor, îi conving să vină la școală și uneori chiar le fac rost de haine și rechizite ca să se asigure că nu abandonează, îi fac să iubească să învețe. Cinci dascăli care predau în județele Argeș, Călărași, Iași, Olt și Timiș au fost premiați în cadrul „Galei profesorului anului din mediul rural”, organizată de asociația Teach for Romania la Iași.  

„Crezi că credința în Dumnezeu te ajută să depășești necazurile?”, întrebarea controversată de la simularea Evaluării Naționale din Bacău. Cum explică inspectoratul

Elevii din județul Bacău au susținut săptămâna trecută simularea probelor la Limba Română și la Matematică pentru Evaluarea Națională. La prima probă, cea de la Limba Română, elevii au avut de argumentat dacă credința îi poate ajuta sau nu să treacă peste probleme. Întrebarea a creat dezbateri pe rețelele sociale. Maria Melente, profesoară de Limba Română la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București, explică pentru Școala 9 de ce consideră că religia este o temă „deplasată” pentru un examen național, dar poate fi totuși folosită în exercițiile la clasă, și punctează erorile din formularea întrebării.

Editorial. Ce ne îndreptățește să scriem despre praful de sub preșul educațional

De ce scriem?

De ce am ales să scriem?

Ce ne îndreptățește să scriem?

Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute. 

Așa că am decis să aducem câteva clarificări.

De 20 de ani lucrează cu copii vulnerabili: „Mi-au făcut cu adevărat un dar când mi-au dat să ascult manele. Nu te duci să faci pe deșteptul în ograda nimănui”

Mihaela Anghelescu este astăzi profesoară de română la Cluj-Napoca, într-o școală privată. Dar în ultimii 23 de ani a lucrat și la stat și la privat, întotdeauna cu copiii și în special cu cei din categorii vulnerabile. A fost pe rând ba „doamna”, ba Mihaela și azi crede că respectul nu stă în cum ți se adresează lumea. A lucrat cu copii care i-au furat banii din poșetă, copii care nu aveau ce să mănânce și pentru care singurele evenimente notabile erau când „mascații” le spărgeau ușa. De la acești copii de care cei mai mulți adulți fug a învățat Mihaela cele mai prețioase lecții de viață. 

Editorial. Notele nu aduc fericirea. Sau poate o aduc unor profesori

Banii n-aduc fericirea, auzim adesea.

Dar o întrețin, vine (tot adesea) completarea.

Nu, articolul de astăzi nu are legătură cu banii, dar pleacă de la o parafrazare (educațională) a celebrei maxime cu care am încercat să vă captăm atenția: „Notele nu aduc fericirea.” Ne imaginăm doar posibilele completări (pe care tare am vrea să le și aflăm) și suntem convinși că ele nu sunt prea diverse.