În luna mai încercăm să înțelegem mai bine cum se traduce „influența sistemului” în viața de zi cu zi a școlilor.
Aurora Liiceanu, 79 de ani, scriitoare și specialistă în psihologie, povestește despre doamna Klug, profesoara sa de engleză din liceu, pe care a reîntâlnit-o peste ani și a cunoscut-o, în sfârșit, în afara orelor de la școală. Acea profesoară reușea să ducă de mână elevele într-o lume a poeților englezi care nu apăreau în manuale. În schimb, profesoara de română, o doamnă cu părul făcut sărmăluțe, era dură, deloc creativă și obișnuia să le critice lucrările. Nu lăuda pe nimeni.
În 2013, NAPCAN (Asociația Națională pentru Prevenirea Abuzului și Neglijării Copilului din Australia) a lansat o campanie intitulată: „Children See, Children Do”, în traducere „Copiii văd, copiii fac”. Spotul campaniei durează 90 de secunde și prezintă copii care îi urmează sau îi însoțesc pe adulți, mimându-le comportamentul, preluându-le obiceiurile, mesajele, tonul vocii.